Dimineața de vară -
de Darius Andrei

Când privesc răsăritul de soare într-o zi de vară, sufletul meu parcă plutește pe aripile unui înger purtat în tot universul.

Dimineața de vară e minunea înfăptuită de natură. Soarele apare ca o minge aurie, întâi timid, apoi tot mai strălucitor, întinzându-și brațele de foc domolit, peste pământul răcorit de roua nopții. Și apoi, o dată cu răsăritul lui, natura se trezește la viață.

Pădurea începe să freamete ca un murmur, bătându-și frunzele printre ramuri. Păsările vioaie se întrec în triluri și-și caută neobosite hrana, florile își deschid petalele lor multicolore lăsând albinele să le culeagă nectarul, iar apa scânteiază în oglinda plăpândă a soarelui și vântul adie ușor, blând ca o oiță, iar oamenii ies bucuroși la muncă.

Frumoase sunt diminețile de vară cu a lor răcoare și lumină caldă. Neobosit, soarele înconjoară planeta oferind dimineți plăcute în fiecare vară. Picăturile de rouă ca niște micuțe mărgele argintii dispar încet-încet, greierii și micuțele alte insecte mișună prin poieni, iarba se înalță semeață cu al ei verde de smarald.

Briza dimineții de vară creează splendoare în iarbă, trezește viața din somnul ei tăcut și liniștit. Răsăritul ca și apusul sunt două fenomene ale astrului ceresc - Soarele, de care viața depinde atât de mult.

Mâine e o nouă zi, o nouă dimineața de vară, într-un anotimp care trece poate prea repede, dar care ne încântă diminețile.